Îmi pot pune implanturi dentare dacă am boală parodontală?

Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le auzim de la pacienții cu antecedente de probleme parodontale: „Mai pot avea implanturi?” Răspunsul scurt este aproape întotdeauna da — dar numai după ce boala parodontală în sine este adusă sub control. Omiterea acestui pas este cel mai previzibil mod de a pierde un implant în primul an.

De ce contează ordinea

Boala parodontală este o infecție cronică a țesuturilor care mențin dinții în poziție. Implanturile sunt rădăcini din titan inserate în același os care, în acest moment, este inflamat. Dacă inserați implantul în acest os înainte ca infecția să fie tratată, implantul se integrează pe un teren ostil — iar periimplantita (forma bolii parodontale care afectează implanturile) este mult mai greu de tratat decât problema inițială.

Ce înseamnă, de fapt, stabilizarea bolii parodontale

Există un prag clinic care trebuie atins înainte de a planifica implanturile:

• Adâncimea pungilor parodontale redusă sub un prag măsurabil, la nivelul întregii guri
• Fără sângerare activă la sondare în zonele vizate pentru implanturi
• O rutină de igienă care funcționează în cazul dumneavoastră, demonstrată în timp
• Factorii agravanți — fumatul, diabetul necontrolat — abordați pe cât posibil

Pentru a ajunge aici, de obicei sunt necesare o curățare profundă (detartraj și planare radiculară), ocazional chirurgie parodontală în zonele mai profunde și câteva luni de monitorizare. Rutina de igienă care funcționează pentru dumneavoastră face parte din evaluare — obiceiurile care se mențin după o curățare profundă arată dacă veți păstra implantul pe termen lung.

Ce se schimbă după inserarea implanturilor

După inserarea implantului, standardul de întreținere devine puțin mai ridicat. Implanturile nu au ligamentul parodontal care le oferă dinților naturali o anumită toleranță la inflamație. Sună dramatic, dar în practică înseamnă trei lucruri:

• Ședințele de igienizare la fiecare șase luni devin cu adevărat obligatorii
• Curățarea interdentară în jurul implantului — cu irigatorul dentar sau cu periuțele interdentare — face parte din rutina dumneavoastră zilnică
• Controlul anual cu noi, chiar și pe bază de fotografii, depistează problemele incipiente înainte ca acestea să se agraveze

Fumatul este variabila mai importantă

La pacienții cu antecedente parodontale, fumatul afectează rezultatele pe termen lung ale implanturilor mai mult decât antecedentele parodontale în sine. Nu vom refuza să tratăm un pacient fumător — dar vă spunem deschis că profilul de risc este diferit, faza de integrare este mai delicată, iar întreținerea necesară este mai exigentă.

Cea mai utilă discuție pe care o avem în etapa de planificare privește reducerea fumatului în perioada intervenției. Chiar și temporar — de la două săptămâni înainte până la șase săptămâni după — reducerea fumatului îmbunătățește vindecarea în mod măsurabil.

Parcursul practic, pas cu pas

1. Trimiteți radiografii recente și o fișă parodontală, dacă aveți una
2. Evaluare la distanță — vă spunem dacă este necesară stabilizarea și ce înseamnă „stabil” în cazul dumneavoastră
3. Tratament parodontal în țara dumneavoastră, la medicul stomatolog de acasă, sau la noi, în timpul unei vizite de planificare
4. Perioada de stabilitate — de obicei trei până la șase luni de monitorizare
5. Vizita de planificare a implanturilor, intervenția chirurgicală și, de aici înainte, parcursul standard